Mă bucur când aud chemarea
Ce-aduce-n în suflet bucurie:
„La Casa Domnului să mergem
Să stăm cu El în părtăşie.”

Sub streaşina ei rândunica
Găseşte cuibul să şi-l facă,
Izvoarele Iubirii sfinte
În Casa Domnului nu seacă.

O Doamne, cât sunt de plăcute
Locaşurile Tale Sfinte...
Aici inima-nfricoşată
Găseşte Dragoste fierbinte.

Ferice de acel ce încă
În Casa Ta mai locuieşte,
Căci el, prin lauda lui curată
Sfântul Tău Nume-L proslăveşte.

Ferice de acei ce-n lume
În Domnul îşi găsesc tărie,
Ei Valea Plângerii-o transformă
Într-un liman de bucurie.

Ei din putere în putere
Păşesc pe-a Domnului cărare,
Şi pentru cei din jur revarsă
Izvor de binecuvântare.

Eu vreau să fiu în Casa Sfântă,
Aici să-nvăţ Legea dreptăţii
Şi vreau să fug cât mai departe
De corturile răutăţii.

În Domnul eu am Scut şi Soare
Şi nu-mi lipseşte nici un bine!
Domn al Oştirilor, ferice
De cei ce se încred în Tine!